Poveste

Ai scris povestea
despre noi
m-ai întrebat într-o zi
așa cum ai întreba despre vreme
ai aruncat întrebarea
oarecum absentă
doar ochii îți străluceau ironic
o ironie mai puternică decât inima mea.

Spune ai scris-o
ai răsucit cuțitul într-o rană veche
nevindecată încă
știind prea bine
răspunsul
doar ochii îți sclipeau
așa cum lacul reflectă luminile prea tari
și zâmbetul tău
nu putea să acopere ceva
ascuns în adâncul ființei tale.

Ai scris povestea
despre dragostea noastră răstignită
prin toate intersecțiile orașului…

Mesaj

Te aștept în fiecare duminică
pe terasa crescută la umbra închisorii
dar tu nu vei veni, nu mă citești
și chiar dacă ai face-o
ar însemna să recunoști
că uneori te gândești la mine
fără ură.
Așa că eu continui să-ți scriu
pe blogul ăla anonim
de a cărui existență doar tu știi
sperând că vei veni într-o duminică oarecare
la ora la care credincioșii se îmbulzesc prin biserici
iar ceilalți, puțini e drept, lenevesc pe terasa
crescută la umbra închisorii
ca o ciupercă speriată de lumina prea tare a soarelui.
Încă te aștept sperând că o să te văd
captiv în ochii tăi de culoare nedefinită
tânjind după libertatea pierdută
temător că voi fi din nou liber.

Caterina

Acolo a redescoperit-o pe Caterina
într-o zi umedă
cînd ploaia mătura nervoasă iarba
despuind-o de amintiri

da, Caterina cea blondă
mângâind cu pletele-i unduioase
în fiecare zi
sărăcia satului elen

era o zi umedă
când Caterina s-a întrupat
în lumină
pentru noi, păcătoșii.

De ce?

De ce nu m-ai chemat?
Nu ți-aș fi făcut niciun rău
aș fi ascultat doar cum ni se împletesc amintirile
cu razele reci ale lunii
ți-aș fi șters cu blândețe
lacrimile singurătății
în timp ce anotimpurile
s-ar fi contopit pentru noi.

Așa tremurăm fiecare
între pereții străini și reci
sorbind agale din paharul amar
al tăcerii.
Desenând cercuri imperfecte
ale încrederii
noaptea se lasă grea
peste cei care-am fost.

De ce nu m-ai chemat?
Nu ți-aș fi făcut niciun rău…

Hipy

Am avut o iubită hipy
fumam iarbă
până vedeam viaţa în roz
în fiecare seară îmi săruta
trupul scheletic
şi mă acoperea cu părul ei greu
mirosind a sfinţenie
în fiecare seară
o priveam mut
de atâta frumuseţe
ne plimbam pe străzile
întotdeauna pustii
fiindcă eram singurii oameni vii
de pe planetă.

Într-o zi s-a măritat
a făcut un copil
pe care l-a botezat
cu numele meu
eu m-am însurat
cu o femeie care avea deja un copil
să nu existe niciun dubiu
privind paternitatea.

Uneori îmi mai găsesc câte o amantă…
femei nefericite în căsnicie
greu de dezlipit de pe feisbuc
ori de pe saiturile pentru adulţi
ne plimbăm ţinându-ne de mână
ne sărutăm prin parcuri
rar închiriem o cameră de hotel
tinerii ne privesc oripilaţi
când buzele noastre se întâlnesc
ei încă nu ştiu
că sub ambalajul ăsta zdrenţuit
fluturi zboară haotic.

Am avut o iubită hipy
fumez iarbă
până văd totul în roz
o iubesc iar şi iar
în fiecare amantă
greu de dezlipit de pe feisbuc.

Toamna

Cu fiecare toamnă întineresc…
mă cuprinde treptat euforia
mă învălui în tangouri despletite
capăt culoare în frunze
şi aranjez stelele pe cer.
Ştiu, voi nu vedeţi asta
nu auziţi frunzele dansând
pe acorduri argentiniene
dar din încreţiturile pielii
îmi răsar amintiri frumoase.
Toamna, muzica stelelor
are ecou în inima mea
culorile pastelate
se aştern pe chipul meu
sub formă de zâmbet.

Paşi

Am făcut atâţia paşi
câţi trebuiau pentru a mă pierde în ceaţă
amurgul se lăfăia în spatele meu
ca un padişah plictisit de prea multe cadâne.
Îmi rumegam amintirile
ca pe un sandwich cu salam de soia
fără gust, fără arome
ecouri şoptite mă ajungeau uneori
trist păşeam peste urmele tinereţii rătăcite.

Să nu bei din izvorul tinereţii

Să nu bei din izvorul tinereţii
chiar dacă toamna
ţi se pare frumoasă
mai bine acoperă-te cu
melodiile frunzelor
ascultă vântul
alunecând pe coastă.
Nu asculta şoapta florii
însingurate pe câmp
înviorată
de bruma rece a dimineţii.
Singurătatea ei-
cal troian
cu potcoave de plumb.
Nu te îmbăia în apa
aparent limpede a tinereţii
până şi grecii ştiau
că e doar o ceaţă înşelătoare.
Fereşte-ţi amintirile
de smogul prezentului
o să-ţi fie de folos cândva
la marginea vieţii
când ultimul tău zâmbet
se va întipări suav
pe chipu-ţi cernit.