Acasă » Uncategorized » Metamorfoze

Metamorfoze


Îi plăcea să o privească cum doarme. Pe la trei, luna apărea de după blocuri şi se furişa tăcută, cu paşi de satin. O mângâia cu degete-i palide pe chip, pe umerii goi, pe sâni.
Nu-i plăcea să vadă oameni dormind. De regulă sânt hidoşi, le cade faţa, le curg bale din gură.
Dar ea devenea un copil. Întinerea cel puţin cu zece ani. Chipul ei angelic îl ţinea treaz ore în şir.
Uneori o atingea cu buzele, uşor ca o adiere de vânt.
Ea zâmbea şi ofta uşor.
Îi plăcea să creadă că lui îi zâmbeşte.
Într-o noapte un fluture s-a desprins din zâmbetul ei. I-a urmat altul şi altul, până ce au întunecat fereastra. Apoi au pecat spre alte zări, cu aripile străpunse de razele lunii.
A rămas doar o urmă pe pernă, în formă de zâmbet.
Uneori luna îşi trece degetele palide peste ea.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.