Toamna

Cu fiecare toamnă întineresc…
mă cuprinde treptat euforia
mă învălui în tangouri despletite
capăt culoare în frunze
şi aranjez stelele pe cer.
Ştiu, voi nu vedeţi asta
nu auziţi frunzele dansând
pe acorduri argentiniene
dar din încreţiturile pielii
îmi răsar amintiri frumoase.
Toamna, muzica stelelor
are ecou în inima mea
culorile pastelate
se aştern pe chipul meu
sub formă de zâmbet.

Oglinda

La prima oră a făcut plinul şi a pornit pe drumul amintirilor.
S-a oprit din loc în loc şi a privit gânditor. Îl încercau sentimente contradictorii. Lumea nu mai era aşa cum o ştia. Nici el.
La fiecare popas îşi nota ceva într-un caiet studenţesc. Apoi se privea într-un ciob de oglindă. De regulă zâmbea chipului reflectat. Uneori trist, alteori melancolic doar.
Până la urmă s-au adunat suficiente versuri pentru un mic volum.
Noaptea a privit stelele până a adormit învăluit de aromele florilor.
O vreme a dormit prin parcuri şi a rătăcit pe anumite străzi.
A urmărit umbre alunecând după perdele, a simţit arome cunoscute, a văzut becuri chioare luminând încăperi străine, acum.
Într-o altă dimineaţă şi-a cumpărat un caiet studenţesc, o sticlă de vin ieftin şi o pereche de adidas torsion.

Bilanţ

M-am trezit cu o acută durere de ani.
Inima imi era la un capăt al drumului
trupul la celălalt – ca într-un poem foarte cunoscut-
aşa că mă vedeam tot mai greu.

În urma mea
două amenzi de circulaţie
un preinfarct discret
o diplomă dintr-un război
în care am fost figurant.

Sub pleoape
cenuşa câtorva iubiri…
o umezesc din când în când
să nu se împrăştie prin cotidian.